Evangheliile nu sunt cărţi de istorie, ci de teologie⁽¹⁾.

Într-o arie binecunoscută a paralelelor între viaţa lui Iisus şi a semizeilor păgâni, prima întrebare ar fi dacă relatările biblice ale naşetrii Lui sunt adevărate. Pe lângă argumente ca faptul că relatările lui Luca şi ale lui Matei sunt în mod semificativ diferite sau că Se naşte în fiecare an la data de 25 decembrie dar învierea Lui este sărbătorită la date diferite, se discută sau nu şi despre simbolul naşterii Lui.

Get the latest Flash Player to see this player.

Adevarul istoric al Evangheliilor? Iată un exemplu de falsă problemă!

Ce este de remarcat de fapt, este că adevărul Evangheliilor, deşi nu este factual,  este simbolic si inefabil. Am adăuga că relatările din Irak, acesta fiind doar un exemplu, ne parvin în mod indirect şi mijlocit prin canale de ştiri şi, deşi factuale şi bazate pe mărturii obiective, ele devin în mod simbolic utilizate de reportaje subiective, în beneficiul unor interese subordonate „siguranţei naţionale ale mai multor ţări”. Iar aceasta este realitatea istorică cu care suntem contemporani şi nimeni, sau aproape nimeni, nu  o contestă.

Cu alte cuvinte, nici un element al tradiţiei biblice nu este demonstrat sau invalidat in mod cert.

Naşterea lui Iisus este deci nici pe de-a-ntregul imaginară nici pe de-a-ntregul palpabilă, ea rămânând descrisă de singura definiţie competentă în chestiune şi anume aceea a crezului de la Niceea încă din secolul al patrulea: “…Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om”.

Ca urmare, cuvintele Evangheliei trimit la adevăruri absolute.

Asemănător, colindele acum sunt mai degrabă conectate cu o perioadă calendaristică, meteorologică decât cu simbolul cu care ele au de fapt legatură. Cele pe care le numim „colindele româneşti” sunt asociate cu diverşi mai mult sau mai puţin folkişti, mai mult sau mai puţin emigranţi, cu Corul Madrigal, cu o polifonie care nu este proprie orientului creştin, cu imaginea recentă şi complet aiuritoare a unui bătrânel rotund îmbrăcat în roşu-Coca-Cola cu o recuzită care, deşi naiv-suprarealistă, nu mai strârneşte nici o întrebare sau/şi cu imaginea olfactivă, autohtonă, a cozonacilor şi sarmalelor,  într-un cuvânt, în tălmăcirea în româneşte a expresiei „cozy and warm”.

În locul unde  ele se petrec firesc şi mai ales în forma şi pentru scopul pentru care au fost plăzmuite de oameni, colindele se aud din ce în ce mai rar: în biserici în seara de ajun.

_____________________________________________________________________________________

(1)- John Breck – Dorul de Dumnezeu ed. Patmos 2007 (“Sunt adevărate relatările despre naşterea lui Iisus?”) – Longing for God: Orthodox Reflections on Bible, Ethics, and Liturgy. Crestwood: St Vladimir’s Seminary Press, 2006.